vineri, 23 septembrie 2016

Nu-i totul pierdut, tinerii încă merg la teatru

Plouă mărunt, tomnatic. Vântul îmi aleargă haotic prin plete. Morocănoasă şi grăbită, îmi fac loc printre bălţile oraşului, în căutarea unui loc cu mai puţină apă tulbure. Abia ridic privirea când şi când, să nu mă ciocnesc de vreun trecător pitit sub o umbrelă sobră. Nu mai aud claxoanele isterice, nici zgomotul străzii. Aud în schimb o voce plăpândă care mă opreşte preţ de o clipă. Nu înţeleg murmurul. Mi-e rece şi abia aştept să ajung acasă la pitica mea dragă. Totuşi... 


- Mă scuzaţi, ştiţi unde e Teatrul Metropolis? mă reţine din nou vocea necunoscută, insisent şi clar. 


Ştiu cu siguranţă unde e, însă pe moment am uitat complet, nu reuşesc să-mi amintesc neam. Grămezi de informaţii s-au cuibărit în mintea mea, s-au amestecat şi nu izbutesc să le sortez. Mă uit în jur, poate mă pot orienta. Sunt la Piața Universității. În spatele meu e Teatrul Naţional. Cinci metri mai la stânga e Teatrul Foarte Mic. Bulandra e la câteva minute de mers pe jos de aici, pe străduţele întortocheate. Odeon e pe cealaltă parte a bulevardului, spre Victoriei. Teatrul de Comedie e în centrul vechi al oraşului, la vreo cinci minute depărtare. Pentru Nottara fac dreapta şi ţin bulevardul. Dacă merg înspre Cişmigiu, dau de Teatrul Elisabeta. Dar Metropolis?! Ah, tot nu-mi amintesc. 

joi, 15 septembrie 2016

Teza la franceza

Zarva unei dimineti a fost intrerupta brusc de o voce domoala si o prezenta semeata in sala de clasa. Toti ochii s-au indreptat spre usa de la intrare. Eram cu totii precum melcii de parca era prima oara cand cineva ne dadea binete. De fapt, cineva ne saluta cumva aparte,  intr-o limba noua, necunoscuta, neauzita pana atunci. Dar suna asa de interesant!

Un domn profesor nu foarte inalt, usor grizonat, cu trasaturi calde s-a asezat la catedra, fix langa banca mea. Nu mai facusem ore cu altcineva in afara de Doamna Invatatoare si toata curiozitatea din lume s-a concentrat intre cei patru pereti ai salii de clasa. Ii studiam fiecare miscare, fiecare gest, fiecare vorba. Emana o blandete incredibila, asemeni acelor bunici care-s in cale afara de bucurosi cand nepotii ii intreaba tainele lumii si le explica acestora de-a fir a par tot ce stiu, cu multa, multa dragoste. Era departe de varsta bunicilor, insa avea acelasi aer dulce si aceeasi dorinta de a impartasi cu noi, scolarii, tot ce am fi vrut sa aflam. 

Ne-am dumirit repejor ca dumnealui avea sa ne predea tainele limbii franceze. Printre primele expresii invatate au fost formulele de salut. Mi-aduc aminte si acum cu cata gratie ne spuna dimineata "Bonjour, MES élèves!". Eram AI DUMNEALUI. Si era al nostru. Ne-a sadit in suflet nu doar limba franceza ci si repere de viata indispensabile oricarui individ. Am invatat impreuna respectul si increderea de sine, reguli de conduita nu doar in clasa ci si in lume, principii morale. Totul prin joaca, veselie, cantece si poezii haioase. Arar se incrunta cand cineva era necuviincios, ridicand o spranceana. L-am asemuit multa vreme cu Domnu Trandafir. Si acum mai cred ca a fost Domnu Trandafir al scolii mele, al copilariei lipsite de griji pe bancile roase de vreme.

Din cand in cand, ii fredonez copilei mele cantece in limba franceza invatate in primii ani de scoala, cu peste 20 de ani in urma. N-am uitat niciun cuvant, sunt la fel de vii in mintea mea. Am sorbit invataturile Domnului Profesor, mi le-am intiparit bine in suflet, la fel cum mi l-am urcat pe un piedestal pe dumnealui. Are un loc aparte, castigat meritat. 

Toti anii in care mi-a daruit invatatura au fost pentru Domnul Profesor o neintrerupta teza, muncita pe branci, sapata cu sudoare si presarata cu multa dragoste pentru elevi. O teza pe care fiecare elev o poate corecta si nota dupa propriile masuri si valori. M-am gandit indelung ce nota sa-i acord, am masurat la microscop fiecare paragraf al tezei, fiecare fila a lucrarii uitandu-ma la mine, omul de azi. Sunt oglinda muncii dumnealui. Azi, intr-o zi speciala, a aniversarii Domnului Profesor, am sa fac publica nota mea formata nu din cifre ci din 11 litere, ca in scoala primara: VA MULTUMESC!

marți, 13 septembrie 2016

Sub stăpânirea lui 13

marti 13 black cat ghinion noroc
Sursă foto
13! Sau XIII. Sau treisprezece. Ori treişpe. Câteodată 12+1. O duzină şi 1/12 din altă duzină. Dama de pică, vecină valetului. Uneori 1 după amiază. Radical din 169. Primul număr prim format din două cifre diferite, la rândul lor numere prime: 1 şi 3. Ultima piesă lajocul de rummy. 3 la puterea a doua adunat cu 2 la pătrat. Spaima superstiţioşilor. Numărul detestat de americani şi rar întâlnit peuşa lor de la intrare. 31 citit de la coadă la cap. Simbolul grafic al pisicii negre.


Ştiu, eşti nedumerit ce-i cu atâta 13 în articolul de azi. Hai să te luminez: începe SuperBlog, ediţia aXIII-a la 1 octombrie şi-mi anunţ participarea cu surle şi trâmbiţe azi, marţi 13, ora 13.


Mă declar în pană gravă de idei geniale, generatoare de articole de 100 de puncte, însă lista scurtă a sponsorilor îmi dă apă la moară şi mă-mbie să-mi ascut creionul. E musai să le şterpelesc măcar un premiu stimabililor (în)juraţi şi să urc în top 13.


Momentan sunt 10 sponsori anunţaţi, unul mai fălos ca altul. Totuşi, parcă văd că mai scoate Claudia din mânecă încă vreo trei sponsori zbanghii şi veseli sau stoarce din pământ, din iarbă verde încă 3 probe de la cei deja intraţi în horă. Nu de alta, da' să nu strice feng-şuiu' ediţiei 13. 




13 motive să particip la SuperBlog 2016



    logo superblog
  1. dacă am participat deja la 3 ediţii, trebuie să mai particip la încă 1, pentru că 1 şi 3 puse alături formează 13
  2. cercetătorii britanici spun că dacă nu-ţi foloseşti creierul la maxim, se stafideşte; nu risc să am un creier în stare flască, atrofiat
  3. 1 octombrie pică sâmbătă, deci începem cu o pauză de relaxare, doar n-o să scriem în week-end. Pauzele lungi şi dese...
  4. primele note apar abia după ce am înscris articolul cu nr. 3, suficient cât să mă ambiţioneze să continui chiar dacă la proba 1 am o notă de să se spele pe cap tot neamul juriului; uh, iar cifrele 3 şi 1!
  5. pot să mă laud că sunt participantă într-un concurs serios, cu tradiţie: a XIII-a rundă de confruntări superblogosferice
  6. la proba 13 de primăvara trecută, cea propusă de Salon du Mariage Toujurs l'Amour, am fost câştigătoare. L-am înviat pe Don Corleone pe ritm de tarantelă şi m-am ales cu un voucher de relaxare la Complex Săftica
  7. vreau să mă bat în idei cu câştigătorul celui de-al XIII-lea trofeu SuperBlog, să-l învăţ minte şi data viitoare să nu mai aibă tupeul să concureze cu mine! Am mintea odihnită şi-o să scriu pentru SuperBlog şi când voi aştepta poştaşul să-mi aducă pensia pe prispa casei.
  8. scap de dat cu mopul şi de bucătărit timp de 2 luni (mă rog, încă negociez cu fiica-mea situaţia asta)
  9. sper să fie gala sponsorizată de Ryanair şi să ne facă supriza de a o organiza în Croaţia, dar nu în oraşul omonim cu moneda botswaneză. M-am răzgândit, accept şi acel oraş-cetate. În fond, orice femeie trebuie să ajungă acolo măcar o dată-n viaţă.
  10. dacă n-o să câştig nimic toamna asta, mai am timp să învăţ o poezie frumoasă pentru Moş Crăciun. Ştiu că el nu e chitros, mi-o oferi măcar o bomboană pe băţ în schimbul poeziei "Moş Crăciun, ce ai în sac?".
  11. cresc exponenţial traficul pe blog, voi avea minimum 10 vizitatori în plus: membrii juriului
  12. am şansa de a-mi resuscita vocabularul de cartier când voi primi răspuns la contestaţii
  13. întreruperea bruscă a administrării de adrenalină superblogosferică poate crea sevraj, mai ales când cu doar o ediţie în urmă am avut supradoze la 12 probe din 16, fix la ora 23.59, ora la care mi-am înscris articolele în platformă. Să nu rămân cu sechele, Doamne fere'! 

marți, 2 august 2016

Marturisiri

Multi ma stiu, putini ma cunosc. Unii ma au in preajma, altii ma citesc, altii se intreaba cine sunt. Asa ca m-am gandit sa aleg mai multe lucruri despre mine si sa le fac publice. Pe unele le-ati aflat deja, pe altele va las sa le descoperiti:


1. Sunt MAMA celei mai frumoase fetite, o SOTIE norocoasa, stiu ca nu puteam avea un sot mai bun si ma simt IUBITA

luni, 25 iulie 2016

Meniul saptamanal, bucurie in farfurie si portofel

In postarea de azi, las informatii si TRUCURI despre cum poti economisi prin CREAREA unui MENIU SAPTAMANAL

De ani buni fac cumparaturile si mancarea dupa un meniu dinainte stabilit si recomand oricui aceasta metoda simpla si eficienta, dupa ce am aruncat tone de mancare. Fara exagerare. Cumparam din magazine tot ce-mi pica in mana sau era la oferta, puneam in frigider si odata cu inchiderea usii de la frigider, pierea si pofta mea. Mi-aduceam aminte abia cand se strica sau expira ca am cumparat si X aliment si nici nu m-am atins de el.

La un moment dat, facand cateva calcule sa vad cam pe ce se duc banii mei luna de luna, am constatat cu surprindere ca cea mai mare parte a salariului mi se ducea pe ce "bagam in ghiozdanel" zi de zi. M-am hotarat sa nu mai arunc mancare si mi-am impus o disciplina drastica. Orice colt de paine uscata inseamna bani aruncati. Bani pentru care am muncit numai eu stiu cum.

bani in tigaie
Sursa foto: matthewgingell.com

Voi detalia mai jos metoda meniului saptamanal si cateva trucuri de economisire testate de mine:

- intotdeauna am o foaie si un pix in bucatarie, pe cuptorul cu microunde; ori de cate ori mi se termina ceva de prin casa, trec pe foaie; intocmesc practic o lista de cumparaturi, completand de fiecare data cand am nevoie, in timpul saptamanii.

- pe spatele foii imi trec ce as vrea sa mananc in saptamana care urmeaza, pe masura ce imi vin ideile, avand grija sa am ciorbe si mancaruri care sa nu se repete sau sa aiba aceleasi ingrediente de baza (de ex., daca luni fac sarmale, marti nu voi face pilaf de orez cu ciuperci sau daca luni am gatit paste bolognese, marti nu voi face macaroane cu branza).

- inainte sa plec la cumparaturi, verific sa am pe foaia cu meniul saptamanal cam 2 preparate/zi, adica vreo 12-15 retete / saptamana, sa acopar pranzul si cina; nu trec niciodata pe meniu "luni mananc X, marti mananc Y", ci doar numele preparatelor, vedeti mai jos de ce

sâmbătă, 9 iulie 2016

Oda fara cuvinte de ZIUA IEI

Concediu, caut timp pentru mine si sufletul meu. Rup Facebook-ul cat motata mica si dragalasa doarme, sa n-o trezesc. Ma contrez online cu niste dudui carieriste pe teme legate de parenting, alaptarea in public si multe alte idei crete din mintea unor femei care n-au inca un copil. Si totusi sunt efervescente si ferm convinse ca NICIODATA nu vor face cutare sau cutare lucru atunci cand il vor avea.

Nervoasa, bag seama ca nu o scot la capat, le las in lumea lor si caut sa ma mai pun la curent cu ce se intampla in zona unde locuiesc. Pe grupul dedicat, gasesc o postare a unei vecine care ne roaga sa-i dam un vot pentru un concurs de fotografie. Citesc textul si-l ignor, apoi dau scroll sa merg mai departe. Mi se afiseaza o splendoare de fotografie cu un prunc la pieptul mamei, amandoi imbracati traditional, in ii. M-a induiosat instant. Acea imagine imi inspira atata dragoste si calm, atata puritate si naturalete incat nu le pot descrie in cuvinte. Momentul cand puiul de om papa de la san mi se pare cel mai frumos din lume si numai cine a alaptat stie ca nu exista definitie pentru acel transfer de iubire infinita de la mama la prunc si invers. Iar costumele nationale de pe ei dau un aer rafinat, elegant si unic fotografiei. Cadrul ales este si el unul pitoresc. Sedinta foto a avut loc la Muzeul National al Satului Dimitrie Gusti, poate cel mai potrivit loc pentru a sarbatori Ziua Iei, iar poza e asta:

cristina nichitus roncea ziua iei 2016 alaptarea e iubire

Neuronul mi-a tresarit, a inceput sa se dezghete. Dau like pozei ca o teleghidata, apoi vreau sa mai vad si altele la fel de frumoase, sa-mi incante retina. Click dupa click printre poze cu mamici si copii, care mai de care mai dragalasi si jucausi. Insa nicio alta fotografie nu m-a facut sa simt acel fior de mai devreme, oricat de expresive si frumoase erau.

luni, 20 iunie 2016

Rusalii în Piaţa Romană

o cersetoare fumeaza

Azi am văzut oraşul pustiu cum n-a fost de multă vreme. Totuși, în Piaţă Romană, lumea pestriţă nu conteneşte să surprindă retina:

- o băbuţă ghemuită în forma literei G ţine în mâini vreo trei buchete de lavandă cu aceeaşi înfocare cu care fluturau steagul României protestatarii din vremea lui Emil Boc, în Piaţa Universităţii;
- o altă babă, cerşetoare în scaun cu rotile, pufăie de zor o ţigară şi totodată arde banii zecilor de oameni cu inimă uriaşă care şi-au făcut milă de ea şi i-au întins 1 leu pentru o pâine; am mai scris despre cei ca ea în acest articol; gândiți-vă bine dacă merită să vă fie milă!
- o domnişoară are norocul să slăbească instant cu fiecare pas făcut şi asta se reflectă în vitrina magazinului; aşa-i că deja acolo arată mai slabă cu 5 kg?
- un ginerică vişiniu de foame a obosit după şedinţa foto din intersecţie şi caută 2 lei pentru nişte covrigi de la Simit's;
- mireasa din fundal deja-i suspicioasă: mirele mai vine cu covrigii ăia sau îşi ia de fapt o brichetă să-şi dea foc la pălărie, realizând cu ce s-a pricopsit?!

Şi ziua de Rusalii, a Pogorârii Sfântului Duh, încă nu-i sfârşită. Curând se-ntorc "bucureştenii" de prin satele natale şi inundă străzile şi parcările. Mâine-i iar zi de trudă cu haos, poveşti din minivacanţa de Rusalii, refacere după chef, claxoane şi nelipsitele... 3 ceasuri negre.


Voi ce-aţi surprins în imagini azi?


PS: Știe cineva ce căutau tinerii însurăței prin centrul orasului, îmbrăcați în haine de nuntă, în zi de luni?

joi, 9 iunie 2016

Anuntul Telefonic, istorie si publicitate de 26 ani

In 1991 inca-mi stergeam mucii de sub nas, nici nu stiam cum sa-mi scriu numele de mana, abia invatasem sa scriu "mama" cu litere de tipar, schioape, necioplite. Pe atunci, pe piata bucuresteana, se contura insa profilul de succes al unei gazete de mica publicitate, Anuntul Telefonic. Suna asa simplu! Dar inca de la primele editii s-a dovedit a fi o publicatie apropiata de cititor, interesata sa atinga scopul lui real, mereu in schimbare si aplecand urechea la sugestiile venite din partea publicului. In fond, cata vreme clientul e multumit, mananci si tu o paine. Urmand trendurile de pe piata, a reusit sa urce si sa se mentina la cote inalte in preferintele cititorilor, castigand meritat locul si numele in media romaneasca.

anuntul telefonic sigla
Mi-aduc aminte din copilarie ca atunci cand cineva isi cauta de munca sau avea te-miri-ce de vanzare, dadea fuguta la agentie sau trimitea niste taloane decupate de prin ziar si in scurt timp gasea rezolvare. Pretul ziarului era modic, si-l putea permite orice "amarastean". La fel si preturile anunturilor. Prin servicii de calitate si atentie orientata catre client, neafiliere politica in nicio barca, seriozitate si implicare, tratament corect indiferent carei clase sociale apartine clientul, iata ca au trecut 26 de ani de cand tusul se imprima pe prima editie, semnand file de istorie valoroase an dupa an. Rasfoind un ziar Anuntul Telefonic de acum multi ani, poti sa-ti creionezi in minte o imagine destul de clara despre viata din acele vremuri, despre oameni si stilul lor de viata, despre starea economiei, pulsul pietei, gradul de dezvoltare a societatii.

Cu ocazia aniversarii, Anuntul Telefonic a reeditat un numar al ziarului din 4 iunie 1991 sub forma unui supliment special inserat in paginile editiei din 8 iunie 2016 si ieri am avut bucuria si placerea sa-l rasfoiesc. Nu pot cuprinde in cuvinte toate starile traite citind acele anunturi! Amalgam de amintiri m-a coplesit. Lucruri demult uitate au iesit de sub praful vremii si mi-au infrumusetat ziua. 

anuntul telefonic 1991 ziar reeditat

Am citit pe indelete anunt cu anunt, am retrait o parte a copilariei si am spicuit cateva lucruri si situatii din acele vremuri, sa vi le impartasesc. Le voi comenta succint mai jos. La finalul articolului, voi lasa un link catre varianta electronica a acestui ziar de colectie, sa retraiti si voi macar o particica din anii '90. Va garantez ca nu va fi timp pierdut, ci doar o alta fila a vietii voastre, pe care n-o putem nega. Asadar, iata ce am gasit prin acest "papirus" de valoare inestimabila.

Obiecte puse in vanzare

- medicamente RFG - ohoo, medicamente aduse de la nemti, nu aspirine de la Iasi, probabil cu mult peste Carmol
- vanzare Dacia, plata in valuta - toata lumea alerga dupa valuta, in special dupa dolari si marci germane
- TV alb-negru si radio cu pick-up - gadget-urile momentului, cine avea TV alb-negru si vedea Dallas-ul de la ora 8, era "cineva" in cercul sau; mai stiti placile de vinil zgariate pana la refuz ce atmosfera creau la petreceri? Ce-o mai jelea Marina Cornea pe Paraschiva. Sau pe Ecaterina! Mai erau cele 3 Marine incluse intr-un album de pe la Electrecord, pe placa de vinil: Marina Voica, Marina Scupra si Marina Florea.
- apartament mobilat, cu telefon - telefonul era o raritate, nu si-l permitea oricine. Uneori, vecinii cumparau abonamente in cuplaj, adica doua receptoare pe aceeasi linie telefonica. Pentru a sti cine trebuie sa raspunda, creau reguli si le respectau: daca suna de 2 ori, raspund eu, daca suna de 3 ori, raspunzi tu. Ce mai conta ca fiecare oricum putea asista la conversatie daca nu punea telefonul in furca?
- Noul Testament in germana - lumea era credincioasa pe atunci si dornica sa invete limbi straine. Mai stiti "Eins, Zwei, Polizei" ce succes avea?
- fotografii cu actiuni din filme - mi-ar placea s-o vad pe Anna Karenina imortalizata pe peronul garii, pe "Cichi Cian" cum bate de rupe, pe Arnold Schwarzenegger facand spagatul mai slab decat Mircea Badea, pe Suellen cum degusta putin alcool din gelozie pentru J.R., pe Franco Nero cum musca din ceapa ca din mere in Cipolla Colt
- magnetofon Maiak si Mobra Super 50 - alte doua invetii pe val. Sper ca urcandu-se pe Mobra Super 50, vestita Dobra a reusit sa se bucure de... varza.
- discuri patefon - deja obiecte de colectie
- inscriere ARO - vechiul Jeep romanesc; mi-aduce aminte de anii de liceu, unul dintre profesori venea zilnic cu un ARO si cu cainele in el, iar interiorul "SUV-ului" autohton putea incredibil a oi si capre
- masina de scris electrica, cu car mare - rasfat pentru dactilografe, nu alta
- ceas pentru sah - lumea inca juca sah si-si antrena neuronii, nu descoperise nimeni Angry Birds, Facebook, Play Station
- pictura romaneasca in imagini - cum o arata pictura in imagini? Au si picturi cu sunet sau numai cu imagini?
- calculator HC 90, memorii 64 K + 16 K, memorie ROM - ce memorie! Bogata si aROMata!
- inscriere CEC Dacia - cati ani asteptati pana sa va luati o amarata de Dacia, cat dura inscrierea pe listele CEC?
- ghidul Strazilor Bucuresti, 50 $ - scump, dom'le, scump! 50 "da dolari"
- recamier si servanta - stramosii canapelei si comodei. Daca esti agent imobiliar, ai sansa sa mai gasesti prin blocurile comuniste aceste piese de muzeu. Cand am inceput sa dorm singura, fiind fetita mare, aveam recamierul meu. Ce bucurie! AL MEU!
- en-gros blue jeans si tigari, gablonzuri - astea-s aduse de la turci de bisnitari, bag mana-n foc!
- sapun FAX cu expediere in tara - vrei un sapun bun, sa-l dai cadou la ziua cuiva sau ai nevoie de o spaguta la doctor pentru inca o luna in concediu medical? Cu un cartus de Kent, More, Assos si niste sapun FAX sau Duru rezolvi fara mari batai de cap. ;)
- diapozitive color - astea-mi trezesc amintiri inca din vremea gradinitei, cand educatoarele puneau paturi in geam si ne aratau catei, mate, flori si cai verzi pe pereti
- pietre bricheta - acele pietricele de 1 mm cub care sareau cand ti-era lumea mai draga si ajungeai tot la brichete forestiere, cu pucioasa si scaparici; pe atunci cred ca era foarte populara replica de agatat "ai un foc?"
- videocamera Canon, caseta 8 mm, made in Japan - calitate japoneza, casete pe care le poti derula si cu pixul, creionul sau bete din copaci, fiecare cu ce are-n batatura
- geci de blugi Lewis Strauss - iti dai seama ce furori poti face in discoteca daca ai o astfel de geaca? Numai sa gaseasca spatiu pentru amenajare clientul de mai jos, intelegeti voi cand ajungeti cu cititul acolo. Sau iti iei tenisi noi, inveti un pic de bataie si te muti in Bucuresti. Trai pe vatrai!
- masca gaze noua, 15$ (lei) - i-o fi ramas de la Revolutie; accepta si lei, probabil n-are incriere la CEC pentru Dacie, nici nu face bisnita in cartier

vineri, 3 iunie 2016

Cam asa m-am lecuit de politica

- Haide, ba, ce esti bleaga? Azi o excursie prin tara, maine o balaceala la o piscină de lux, mai legi relatii si-ti ies combinatii avantajoase... Macar hai sa vezi despre ce e vorba. Avem un congres la finalul săptămânii...

semne de circulatie alegeri electorale
Foto: vidu.ro
Cam asa ma bateau la cap niste tineri liberali, doar-doar ma alatur lor in organizatia de tineret a PNL. Nu ma dadeau pe spate argumentele lor, insa am zis sa vad care-i treaba, sa-mi fac o idee. Era in perioada de glorie a lui Tariceanu, prin 2007,  cand el era prim-ministru, iar eu aveam deja creierul imbalsamat cu carti de legislatie, norme si cutume, coduri si proceduri, amalgamul juridic invadase putina mea materie cenusie. Cel mai mult ma batea la cap intructorul auto cu care desluseam tainele sofatului. Numai de gura lui am hotarat sa vin la congres, sa-mi fac o idee despre ce se petrece in acest domeniu.

Omu' meu drag ma sustinea de pe margine ranjind: "Nu-s destui incempetenti si bagatori in seama in politica, vrei sa devii si tu una de-a lor? La fotbal si politica ne pricepem cu totii...". Cu toate astea, am zis sa incerc, n-aveam nimic a pierde. Iar de-ar fi iesit ceva, era in interesul amandurora, as fi ipocrita sa spun ca nu-mi facea cu ochiul o posibila cariera politica.

miercuri, 1 iunie 2016

Copilei mele dragi

Ca nufar pur de ape reci si tulburi
Ai rasarit din dragoste nebuna,
Cu ochi de caprioara si cu suras siret
Ne urci pe culmi pan-ajungem la Luna.

In inocenta ta ne pierdem zi de zi
Si lumea-ntreaga deodata-i doar nisip,
De ne cuprinzi cu bratele-ti plapande
Bogati suntem si nu mai vrem nimic.

Ce goala era casa cand nici nu te stiam!
Bucati de suflet acum in orice colt
Se-ascund si iar rasar in chiote si joaca
Si gangurind vioi ne fericesti pe toti.

Mami si tati te vad ca pe-o comoara,
Minunea noastra mica si binecuvantata.
E prima ta aniversare si vrem sa stii
Ca te-om iubi la fel de mult viata noastra toata!

In primul an cu tine am invatat ce-i viata,
Ce-nseamna daruirea si ce-i de fapt familia,
Nu ne-am gandit vreodata ca implinirea noastra
Se va chema asa frumos: (...)


dragoste de mama sinaia