duminică, 4 octombrie 2015

Nasterea la Maternitatea Bucur

Mereu m-am considerat o norocoasa si cand mi-a fost mai dificil am vazut ca "Doamne-Doamne ma iubeste" si toate au un rost, bune, rele, oricum le-as primi. Mi-am dorit si asteptat o minune de copil ani de-a randul. Iar cand a venit vremea, am cunoscut implinirea. EA e fericirea mea. Lumina din ochii mei. Bucuria zilei de ieri, de azi si de maine.

Cu mici exceptii, am avut o sarcina usoara. N-am stiut ce-s greturile matinale, regimul alimentar strict, constipatia, nici foarte des pacatoasele infectii aparute de obicei din cauza sistemului imunitar slabit. Am avut o alimentatie variata si echilibrata, bogata in fructe, legume si produse cat mai de calitate. Bineinteles, nu intra aici merdenelele pe care le-as fi mancat in fiecare zi, slabiciunea mea din sarcina :D. Pofte... in limite normale, n-am visat la muraturi cu inghetata, nici la corcoduse cu lapte in decembrie. Daca mi-a fost foame in miez de noapte, am spart usa frigiderului, nu m-am uitat la ceas. Iar la "cantarul oficial" am avut fix 14 kg in plus. Mai mult decat perfect!

Cele 9 luni au trecut incredibil de repede. Aproape 8 am lucrat, iar ultima a fost de odihna (obligat-fortat de durerile crunte de spate, altfel nasteam in redactie, n-aveam stare acasa :D). In ceea ce priveste monitorizarea sarcinii, am facut tot ce trebuia facut, toate analizele si investigatiile recomandate de medicul meu, un OM minunat inainte de a fi doctor. Sau un doctor si jumatate, fara nicio exagerare. M-am bazat pe el de la bun inceput, am stiut ca e persoana in care ma pot increde fara nicio retinere, ca pot sa ii las in maini viata mea si a copilului meu. Mi-ar placea sa intalnesc in spitalele noastre cadre medicale la fel de dedicate profesiei cum este As. Univ. Dr. Gabriel Octavian Olaru de la Maternitatea Bucur, acum sef de sectie Obstetrica Ginecologie. Sigur pe el, prompt, grijuliu, atent la pacient, cu raspuns detaliat si pe intelesul nostru pentru orice intrebare, oricat de tampa ar parea. Si eu am avut destule astfel de intrebari, frecvent cate o lista cu nedumeriri. In cabinetul sau privat din zona Tineretului m-am simtit cu mult mai respectata decat in clinici de fite. Prefer un medic in papuci de cauciuc decat unul care ma consulta fara sa poarte macar halat. Am mai vorbit despre asta aici.

obstetrica ginecologie bucur sector 4

Cand sorocul s-a apropiat, a trebuit sa vin la Maternitatea Bucur, aflata sub jurisdictia Spitalului de Urgenta Sf. Ioan si localizata in sectorul 4, zona
Budapesta - pasaj Marasesti. Auzisem ca nu-i cea mai grozava maternitate, ca mai toate unitatile de stat, insa aici face de garda medicul meu si ii e la indemana sa ajunga repede in caz de nastere, lucru extrem de important atunci cand alegi unde vrei sa nasti. Daca medicul tau ar ajunge in 3 ore de cand l-ai anuntat, risti sa nasti cu cine se nimereste.

Am cautat pe internet informatii despre nasterea la Maternitatea Bucur si mare lucru nu prea am gasit, asa ca am sa scriu eu cateva randuri despre experienta minunata a aducerii pe lume a unui copil aici.

Primul contact cu maternitatea in perioada acestei sarcini a avut loc la cursurile de puericultura Scoala Mamei, tinute de moasa Anca Balasoiu in pavilionul B al spitalului. Am aflat aici o multime de lucruri interesante despre: sarcina si evolutia sarcinii, alimentatia in sarcina si in timpul alaptarii, tehnici de relaxare in sarcina si travaliu, masaj prenatal, travaliu, exercitii Kegel si de respiratie utile in travaliu, bagajul de spital al mamei si al nou-nascutului, epiziotomie, anestezie epidurala, rahianestezie si anestezie generala, nasterea naturala si nasterea prin cezariana, recoltarea de celule stem, lauzia, alaptarea la san si cu formule de lapte praf, problemele sanilor in perioada alaptarii (dureri, angorjarea sanilor - furia laptelui, rani - ragade si mastita), pozitii de alaptat, ingrijirea nou-nascutului, baita, imbracamintea bebelusului, bontul ombilical, masajul nou-nascutului, vaccinuri, plimbare, diversificarea alimentatiei, legislatia aplicabila gravidei si proaspetei mamici, concediul de crestere a copilului si concediul paternal, eliberarea certificatului de nastere, sexualitatea dupa nastere si multe alte lucruri care nu-mi mai trec acum prin minte sau nu mi le-am notat in agenda.

De unde sa stiu eu, mama tanara, ca daca pui patutul copilului in camera parintilor, dioxidul de carbon din incapere il ajuta pe bebe sa isi dezvolte mai bine plamanii? Sau ca inainte de a-i da copilului hainutele spalate si calcate, e bine sa ii tai toate etichetele, altfel o sa planga fara sa stii de ce. Si ca sunt mai bune hainele cu capse decat cele de bagat pe cap (bebe e fragil, nu sta locului etc.). Ori ca Vigantolul e valabil numai 3 saptamani de la desfacerea sticlutei, chiar daca pe eticheta scrie 3 luni (in prezenta luminii, substanta activa se descompune). Pompa de san e indispensabila la prima nastere.

Cursurile sunt gratuite daca gravida este monitorizata de catre un medic al Maternitatii Bucur si aduce o adeverinta in acest sens sau contra-cost, pentru celelalte viitoare mamici (150 lei, toate cele 4 module a cate 2h30min fiecare - teoretic, practic ceva mai mult timp). La finalul cursului, viitorii taticii primesc un atestat in baza caruia vor beneficia la nasterea copillui de inca 10 zile lucratoare de concediu paternal platit, pe langa cele 5 zile obisnuite. Pentru ei participarea este gratuita daca insotesc mamica, indiferent de medicul care urmareste sarcina. Cursurile se tin in general sambata, iar participarea este flexibila. Astfel, gravidele cu sarcina avansata care nu se pot incadra in program pana la nastere pot participa la ultimele doua module din seria curenta si primele din seria urmatoare. Recomand cu toata inima participarea la aceste cursuri. Informatiile sunt nepretuite, foarte utile mai ales pentru cei care devin prima oara parinti. Iar moasa Anca Balasoiu face din aceste cursuri o experienta mai mult decat placuta, vesela si interactiva.

In urma unui ultim control la cabinetul medicului, am primit recomandarea de a veni la spital peste doua zile. Puisorul meu statea sa iasa din ou, mai avea foarte putin. De emotii, am uitat ca ceasul s-a dat inainte la ora de vara, asa ca am ajuns cu o ora intarziere fata de ora stabilita. Evident, doctorul avea deja treaba lui in spital si a trebuit sa il astept inca vreo ora la Camera de Garda. Apoi... venit, controlat, internat, asteptat. Bebica se razgandise, mai voia nitel la caldurica. Salonul in care am fost internata prima oara era unul clasic, cu mobilier vechi si paturi in care stateai ca in barca - lasate la mijloc. Singurele elemente noi erau niste dulapuri in care iti puteai pune lucrurile si pe care le puteai incuia cu o cheie. Aleluia! Lenjeria curata, alba, calcata bine, pernele cu noduri, fara jaluzele la ferestre, noptiere vai-mama-lor. Frigider si masa in salon. Toaletele relativ ok, curatenie, insa usile nu prea stateau inchise. La dusuri n-am intrat.

Cand s-a lasat noaptea, am primit calciu pentru a provoca uterului contractii si am fost mutata intr-un salon de langa salile de travaliu. Aceeasi poveste ca in salonul anterior, mai putin dulapul cu cheie. Sala de travaliu cu masa ginecologica si pentru instrumentar / medicamente, pat si aparatura pentru monitorizarea contractiilor si a batailor inimii bebelusului (teste non stres). Am avut contractii toata noaptea, iar dimineata erau deja foarte dese, la 2-3 minute. Cum din motive medicale n-am putut naste natural nici dupa o noapte de travaliu, medicul a luat de urgenta decizia de a-mi face operatie cezariana.

Sala de operatie nu foarte mare, echipa bine pregatita si amabila, doctora anestezista Zaharia destul de ciufuta. Cum din toata lumea de acolo nu cunosteam decat pe medicul meu, l-am intrebat daca voi fi constienta pe timpul operatiei, ca nu apucasem sa vorbim, fiind totul pe repede-inainte. Nici n-a apucat sa-mi raspunda ca anestezista mi-a atras atentia ca daca am ceva intrebari legate de asta, pe ea trebuie sa o intreb, de asta e acolo. Ete fleosc! Nici n-o vazusem, era undeva in lateral. S-a ofuscat, i-a trecut. Insa eu tot ciufuta am vazut-o si in zilele urmatoare, cand i-am cerut parerea despre ameteala cu care am ramas in urma operatiei. Mi s-a facut rahianestezie, astfel incat am putut sa imi vad si pup minunea imediat ce s-a nascut.

Dupa vreo ora am fost mutata la terapie intensiva. Procedura obligatorie in cazul nasterilor prin cezariana. Asistentele si infirmierele amabile si de foarte mare ajutor, atat pentru recuperarea fizica, cat si pentru starea psihica, emotionala. Mi-au administrat calmante ori de cate ori a fost necesar si m-au ajutat sa ma pun cat de cat pe picioare.

La vreo zi si jumatate de la interventie am fost mutata intr-un alt salon, impreuna cu alta lauza. Acelasi mobilier vechi. Ceva mai noi erau patuturile bebelusilor. Maternitatea Bucur dispune de saloane cu sistem rooming in, astfel incat mamicile isi pot primi imediat dupa nastere puii langa ele. Pot alapta la cerere, pot sa ii schimbe cand e necesar si evident se instaleaza mult mai repede legatura afectiva mama-copil si lactatia. Mai greu e in cazul nasterilor prin cezariana, cand mai intai trebuie sa se simta mama in stare sa aiba grija de ea, apoi primeste copilul in salon, de obicei dupa 2-3 zile.

Cea mai neplacuta experienta am avut-o insa la neonatologie, unde eram nevoita sa merg pentru alaptare, pana sa imi aduca micuta langa mine. Din 3 in 3 ore erau programate mesele copiilor, iar mamele urcau cate un etaj pentru a le aduce "recipientele calde". Dupa vreo 3 zile, a venit momentul sa alaptez si eu. Moasa Dana verificase daca am laptic cu o zi inainte. In ziua alaptarii am cerut pompa electrica si am folosit-o cate 20 de minute la fiecare san, sa se pregateasca si formeze mameloanele, sa aiba bebica cum sa prinda sanul. La ora 18 merg cu o colega de salon, tot la prima alaptare si ea. Asistentele, vreo 6-7 la numar stateau afara la barfa, la schimbul de tura. Ne sunt adusi puii din salonul lor si dati in camera de alaptare, o camera anosta cu scaune tare inconfortabile, in genul celor pliabile de 25 de lei din orice hipermarket. Apoi liniste. Mamicile "cu experienta" au pus bebeii la san, noi cele incepatoare ne uitam una la alta. Stiu, pare prostesc, dar chiar n-am reusit sa o atasez pe copila la san. Revoltata, intreb daca nu vine cineva sa ne arate si noua cum se ataseaza corect bebelusii la san. Vine nervoasa o asistenta blonda si cu miscari cam bruste asupra copilului imi spune ca trebuie sa ii bag sanul in gurita bebelusei si ea va papa. Serios?! Si eu care credeam ca trebuie sa-i cant partituri si arii din Bethoven, sa ii aduc tacamuri de argint si bavetica verde... Copilul nu a supt niciodata pana atunci la pieptul meu si nu stia sa prinda mamelonul si ce-i acela, eu nu aveam habar cum trebuie sa procedez si sa tin bebelusa, cum naiba sa ne iasa noua alaptarea?! Mi-a facut asistenta prima atasare, imi mai da doua-trei indicatii in mare graba si apoi pleaca. Celelalte mamici au terminat de alaptat si au plecat, papusa mea inca era agatata de mine, incercand sa pape cum putea. Am ramas singura in camera, ea a inceput sa se agite, apoi sa planga in hohote pana s-a inrosit/invinetit la fata si nu avea aer.

Disperata si nestiind ce sa fac, bat in gemuletul pe care ne erau adusi bebeii, sa vina cineva. Nimeni insa nu se-arata. Copila abia respira de plans. In hol stiam ca nu am voie sa o scot. Deschid totusi usa si strig sa vina cineva. Nimeni din nou. Bat iar in geam privind cu spaima la fetita deja vanata de-a binelea. Intr-un tarziu se arata o infirmiera la geam, ia copilul si il linisteste, iar mie imi arunca-n scarba ca au plecat asistentele de mai devreme si ea ea singura acolo. Nu-mi venea sa cred. Le doare-n cot ca mai avea cineva nevoie de asistenta medicala, pur si simplu au plecat. Furioasa si ingrijorata pentru fetita mea, intru in holul de la neonatologie. Nu se mai auzea plangand. In schimb papa. Ii dadea infirmierea cu biberonul. Vad stele verzi. Le chinuiau pe mamici sa hraneasca bebelusii cu lingurita (suplimentul de lapte) tocmai ca sa nu se creeze confuzie si sa refuze sanul si ele scapau usor bagandu-le cu nepasare biberoanele sub nasuc. Cum sa mai accepte copiii sanul si sa munceasca pentru fiecare picatura de laptic daca erau obisnuiti sa le curga cald si dulce in jet?! N-am sa mai detaliez aici de chinul de acasa, cand EA ma refuza total si cauta biberonul.

Dupa vreo 4 zile, ingerasul meu a facut icter, ca mai toti copiii. Fiind cu o incompatibilitate de grup sangvin in perioada sarcinii, ma asteptam sa fie un icter prelungit. Insa dupa cateva "sesiuni" de fototerapie (sub lampa cu ultraviolete), pielea ei galbuie a redevenit rozalie si frumoasa. Daca a trecut si acest hop, am primit-o in salon.

Coplesita de emotii, tineam puiul in brate ca pe oul cel rosu in ziua de Pasti. Cand a trebuit sa o schimb prima oara, nici nu mai stiam cum se pune un scutecel. Noroc cu cealalta lauza care mi-a soptit "Hei, vezi ca trebuie sa fie cu ariciul in spate." Cand i-am desfacut scutecelul mirosea atat de frumos a crema de galbenele! Si acum, ori de cate ori deschid capacul cutiei si simt acel miros, retraiesc momentul in care eram in maternitate si o schimbam intai.

Cu o intarziere din cauza efectelor secundare generate de rahianstezie, in sfarsit a venit ziua externarii. Pregatim bebica, bagajele, facem cateva poze.  Primesc biletul de externare al ei, mi se scot firele, primesc biletul meu si recomandarile pentru vizitele de control plus cateva informatii utile in caz de urgenta.

In holul maternitatii, la parter, este garderoba. Cu bagaje si copil dupa mine, sunt pusa de catre o infirmiera care se juca de-a agenta de paza sa astept pana vine cineva sa imi dea hainele de strada lasate obligatoriu acolo. Astept pret de vreo 10 minute. Ma enervez, era curent pentru copil, eu abia ma tineam pe picioare de ameteala si slabiciune. Rog pe tati sa duca bebica in masina, iar eu sunt nevoita sa raman in picioare in hol, in halat si papuci. Cer sa imi cheme pe cineva. Imi spune ca nu stie pe cine. Pai... pe cine are cheia de la garderoba. Logic, nu?! In timp ce eu faceam ca trenul in gara la Curtici, iese garderobiera si voia sa incuie usa, sa plece. Sa-mi plesneasca pipota, nu alta! Pai ea era inauntru, iar tuta de la usa ma tinea ca pe fraiera in picioare, sa astept. O apostrofez si cu ochi de vita bleaga-mi zce ca n-a vazut-o venind pe colega-sa. Oare nu era mai simplu sa verifice usa inainte sa ma puna in situatia asta penibila?

Ca o concluzie, acum dupa multe luni de la nasterea fetitei mele, cred ca inainte de toate e important personalul in orice unitate medicala ai fi. Nu conteaza foarte tare daca sunt jaluzele la geam sau perdele cu fluturi. Paturi inalte si tari sau saltele cu apa. Oricum stai foarte putin in spital, cateva zile, nici n-ai timp sa le vezi bine. E drept ca e de preferat sa te simti confortabil si in siguranta intr-un moment atat de important a vietii, insa inainte de toate trebuie sa fii ingrijita BINE. Daca medicul sau personalul iti zambeste si e calm, are grija de tine, te consiliaza si iti e aproape cand ai nevoie, nici n-o sa iti pese foarte tare de ce-i in jur, n-o sa-ti pese ca esti intr-un spital de stat si nu intr-o clinica privata, de lux. O sa ai minunea ta mica in atentie, EA e tot ce conteaza.

Facand abstractie de cele doua intamplari aiurea, eu n-am simtit nevoia de mai mult, am fost foarte atent supravegheata si ingrijita si multumesc pe aceasta cale echipei medicale care s-a ocupat de mine. Bebica a luat start bun in viata datorita ei iar eu m-am recuperat usor.

6 comentarii:

  1. Foarte detaliat ai descris... Chiar ce aveam nevoie ... Multumesc ! :) pot sa te intreb cat costa o consultatie la cabinetul domnului doctor ? Si daca la cabinet are ecograf? Pe perioada sarcinii nu ai fost deloc la spital? Si inca o intrebare: la nastere cat ai dat? Multumesc mult! Multa sanatate si pupici tie si printesei tale.

    RăspundețiȘtergere
  2. Sper sa fie de folos informatiile mele viitoarelor mamici.

    La cabinetul d-lui dr. Gabriel Olaru tariful e 120 lei / consultatie amanuntita, inclusiv ecograf clasic, 2D. Nefiind sarcina cu probleme, programarile mele erau cam la 4-5 saptamani distanta una de alta, mai frecvente in ultimul trimestru. N-a fost necesar sa merg la spital decat o singura data, cand dumnealui era in concediu si am fost primita de dr. Badea (poate-i medic bun in general, nu pun la indoiala competentele profesionale, insa cu mine s-a comportat magareste atunci, am plecat plangand si am aflat ulterior ca nu mi-a prescris nici medicatia corect. Pe de alta parte, il inteleg, m-a pierdut de pacienta cu ceva timp in urma, deci ii intrau in buzunar / cabinetul privat ceva mai putini bani....).

    In ceea ce priveste "cotizatia" pentru nastere, NU a existat, dl. doctor nu pretinde si nu primeste "atentii". Doar asistentele sunt mai dragute cand le bagi in seama (nu toate, unele dintre ele).

    Numai bine, sanatate si... nastere usoara (daca e cazul)! :)

    RăspundețiȘtergere
  3. Salutare! Sunt tare incantata ca am gasit articolul acesta detaliat despre Bucur, intrucat urmeaza sa nasc acolo pentru prima data, in cateva luni. As vrea sa intru in legatura directa cu tine, cumva. Ai putea sa imi lasi o adresa de mail sau vreo data de contact personala, astfel incat sa te contacteze in siguranta? Multumesc anticipat. Multa sanatate!!!

    RăspundețiȘtergere
    Răspunsuri
    1. Buna, Mihaela! Imi poti lasa mesaj privat pe pagina de Facebook a blogului. Multumesc si sarcina usoara! :)

      Ștergere
  4. Buna ziua, ma bucur mult ca am gasit acest articol! Eu acum sunt internata aici la et 2,la sala de nasteri. Mi-a spus doctorul meu, domnul dr. Valcea Ionut ca maine ma va opera.
    Sunt tare curioaza cum te simti dupa operatie si cat de lunga este perioada de recuperare. Multumesc anticipat!

    RăspundețiȘtergere
    Răspunsuri
    1. Salutare! Sunt bucuroasa ca randurile mele pot fi de folos, mai alunga din teama de necunoscut. Recuperare usoara si bebe sanatos!

      Ștergere

Hei, nu plecati inainte de a-mi spune doua vorbe! Pentru mine conteaza parerea voastra! :)