duminică, 31 ianuarie 2016

Creiere inghetate la stat (degeaba)

creier congelat
Foto
Spuneam zilele trecute despre incompetenta din institutiile publice. M-as fi bucurat tare mult sa fie acela doar un episod razlet, dar nu e. Asadar:

Inainte sa-mi rezolv niste siuatii ce tin de institutiile statului, sun si eu ca omul sa ma informaz care-i procedura de urmat si ce acte-mi sunt necesare. Nu de alta, dar mi-e lehamite sa fac cale batuta pe la usile functionarilor publici pana-si savureaza ei cafeaua cu coniac, sa stau la cozi interminabile si sa fiu umilita pe banii mei. Duduia de care povesteam in acest articol m-a expediat telefonic si mi-a zis sa vin cu 2 copii dupa anumite documente, restul informatiilor le voi primi la fata locului.

Cum cu birocratii statului (degeaba) nu-i bine sa te pui ca au mintea odihnita, m-am conformat. Mi-am lasat odrasla pe unde am putut, mi-am luat omul drag si actele si am pornit la drum. Constransi de timp, am uitat sa fac de acasa copii dupa acte, asa ca primul lucru pe care l-am facut cand am intrat pe usa institutiei a fost sa intreb portatul unde pot sa fac si eu niste copii xerox.
- Dupa colt, doamna, e o agentie de publicitate, mergeti acolo.

Ies si caut fata Morgana. Agentia era pitita intr-un gang vai mama lui, intr-o cladire darapanata, viitoare pudra de cutremur in scurt timp. Ocupata pana peste cap (caci eram singurii oameni din incapere!), cu greu imi face si mie 3 copii stimabila de la birou si imi cere 2 lei. Apoi se plange colegului de suferinta ca nu face fata caloriferul si ca iar i se pare ca e rece.
- Pai numai cand au intrat dansii s-a racit aici cu 3 grade, cel putin. 

Si si-a indreptat acuzator privirea catre noi. M-am uitat si eu la mutra lui acra. Sigur n-a avut vreo femeie in ultimii ani, prea incordat era. Ca doar n-am intrat cu tirul si i-am lasat usile deschise juma' de ora de sa-i scada lui temperatura in incinta cu 3 grade! Probabil s-o fi gandit ca plateste prea mult sa incalzeasca incaperea si nu-si scoate cheltuiala din cei 2 lei primiti de la mine. Ii recomand sa-si suspende acest serviciu daca tot e pagubos.

Revin la sediul institutiei.
Il abordez din nou pe nea agentul de paza atotstiitor cum ajung la directia la care eu aveam nevoie. Imi spune ca trebuie sa merg la etajul 2.

Liftul parea din 1900-toamna, parca scos la casat din cladirea agentiei de publicitate de mai devreme, asa ca am ales sa mergem pe scari. Un mezanin al naibii de inalt traversam, apoi ajungem la et. 1. Surpriza: in fata noastra scria mare, cu litere de o schioapa XEROX. Ne-am uitat unul la altul si am continuat inca un etaj. Aici galagie multa, harmalaie si lume garla ca la coada la oua si la "fratii Petreus" in anii comunismului. Birouri multe notate cu cifre pe ele si mici afise din care nu prea intelegeai mare lucru.

Intreb o "functionara de la dat cu sapa" la care birou trebuie sa ma asez.
- Aa,  dvs. tre' sa mergeti un etaj mai sus, la biroul 16, nu aici.

Fac stanga-mprejur, o iau iar la pas pe scari. Etajul 3, camera 16. Nu vad pe usa sectorul de care apartineam, totusi intru si intreb. 3 dudui care-si fac curand dosare de pensionare ne-au privit uluite, de zici ca eram veniti cu plugusorul in ajun de an nou. Intreb daca se ocupa si de sectorul meu ca pe usa nu scrie.
- Ba scrie, nu ati vazut dvs. bine!

Asta ma face proasta-n fata, da' o las, atat o duce capul. Citisem bine micul afis de pe usa si chiar nu era scris. In fine, ii povestesc de ce ma aflu acolo.
- Da' copie dupa actul X aveti?
- Nu, ca nu mi-a zis nimeni ca mi-ar trebui... 
- E obligatoriu! Imi pare rau, nu va pot ajuta. Veniti in alta zi.
- Dar am sunat ieri si...
- NU, nu va pot ajuta, veniti maine. 
- Doamna, nu era mai simplu sa-mi spuneti de ieri,  ca de-asta am sunat. Am un bebelus sugar, nu pot pleca cand am eu chef.
- Veniti maine, oricum nu e necesara prezenta dvs., vine numai sotul. El trebuie sa faca o declaratie si atat.
- Dar dosarele-s pe numele meu, cum sa faca el cereri in numele meu? De la biroul de pe raza caruia apartin mi-au zis ca eu trebuie sa vin.
- E cum zic eu, doamna! Si copie intr-un singur exemplar va trebuie, nu mai multe.
- Bine ca doamna de ieri a stiut sa urle ca apucata in telefon, dar nu si sa-mi spuna ce tre' sa am la mine.

O tinea pe a ei. Sa-mi pice fata. Ridic tonul, ma enervez. Isi termina convorbirea telefonica colega ei de birou si se indreapta spre noi sa vada despre ce-i vorba. Povestesc si eu si duduia functionara.
- Aa,  dar Dvs. de ce ati venit la noi? La et. 2 tre' sa mergeti.
- Pentru ca de la et. 2 m-au trimis aici?!...
- Nu, mergeti inapoi la et. 2. Faceti dvs. cerere, completati o declaratie si sotul o declaratie.
- Deci e necesara prezenta mea.
- Evident, cum altfel?
- Colega tocmai m-a trimis acasa...
- Nu, mergeti jos la et. 2, rezolvati acolo si apoi va intoarceti aici. Dar va trebuie si actul X. Nici macar originalul nu-l aveti.
- Pai NU mi s-a cerut. Daca-l am pe mail scanat, vi-l pot da sa-l imprimati Dvs.? Si la et. 2 la ce birou sa merg?
- La 7. Apoi reveniti la mine.

Nu mi-a mai zis daca-mi poate imprima sau nu actul X. Apoi, plina de nervi, am uitat si eu si am coborat. La biroul 7, la fel, nu scria nimic pe usa referitor la sectorul meu, ci la alte sectoare. Dar daca aici am fost trimisa... stau aici. Intreb cine-i ultima persoana, ca holul era full si ma asez la rand.

Stau si stau si stau si iar stau. Intr-un final ne intrebam daca ne mai primesc in birou sau am stat degeaba avand in vedere ca in 10 minute se termina programul de lucru. Imediat vine o duduie si ne-ntreaba din ce sector venim. Spun.
- Aa, la 9 tre' sa veniti, acolo-i pentru Dvs. Dar haideti dupa mine ca se termina programul!

Mor. O urmez la 9. Imi da flegmatica o cerere mie si o declaratie lui sa le completam. Ii cer inca o declaratie, stiam de la colega de sus ca imi trebuie. Se uita la mine crucis si mi-o intinde de parca i-am fi cerut fluturasul ei de salariu si codul PIN de la card. Apoi ne da afara din birou sa completam cererile in holul biroului 7, sa poata intra si altii la 9, ca "se termina programul".

Iar la 7. Completam ce avem de completat si revenim la 9. Stam iar la coada. Intram, dam ce avem de dat. Actul X nu ne-a trebuit. Imi spune sa revin peste 7 zile dupa rezultat.

Iesim si urcam iar la et. 3. Ma uit curioasa pe usa. Nu aparea sectorul meu. Vazusem bine, deci duduia chiar m-a luat de proasta. In biroul anuntam ca am urmat procedura ceruta si ca am gasit actul X pe mail.
- Mergeti jos la et. 1, la XEROX si imprimati, eu nu pot aici.
- Dar va mai gasesc? Nu e program pana la 15.30?
- Eh, acum daca tot sunteti aici... ma sacrific, ce sa fac?

M-a umplut de scarba pentru ipocrizia ei. Marele sacrificiu... In fine, cobor la et. 1. Domnisoara ne arata adresa la care trebuie sa trimitem mail cu actul de imprimat. Am pierdut aici cel putin un sfert de ora. Minunata imprimanta scotea cate 1 pagina la 5 minute. Nu exagerez. Dupa primele 2 pagini printate, don'soara mi le intinde. Constat ca nu s-au imprimat corect. Mor inca o data. Mai da un print, insa unei singure pagini si dupa ea face alte 2 copii xerox. Minunat, e in sfarsit o persoana care gandeste in aceasta cladire!

Cu hartogaraia in brate, din nou pe scari pana la et. 3. Completeaza domnul meu o cerere dupa dictare, atasam cate o copie dupa niste acte. Intre timp, am niste intrebari de pus, niste nelamuriri. Ma apostrofeaza functionara ca "mai intai sa termin cu Dl., ca nu ma pot concentra!"

Imi inghit nodul si astept. Tre' sa fie tare greu sa dictezi o cerere uzuala... Cand termina cu el, se uita la mine, imi spune cand si cum sa revin si la ea si ne ureaza zi buna. Ne mai vedem peste minimum... 60 de zile. O nimica toata, zau!

Ies de acolo cu nervii terci. Cu o bebica mica acasa alaptata la san, plimbata ore-n sir de la un birou la altul, in contact cu oameni care ofera numai informatii trunchiate, cu multa scarba si dezinteres pe timpul si pe banii mei. Asa-s multi din oamenii din institutiile statului, cu neuronii pe cale de disparitie, cu creierele pline de turturi grosi. De-ar fi inghetate doar iarna, dar tare mi-e ca asa-s mereu. O fi o masura de conservare prin criogenie a inteligentei despre care inca nu am aflat eu, o fi secret de stat?!



PS. Mi-au trebuit intr-un final 2 copii dupa anumite acte, 3 dupa altele si o copie dupa actul X. Dac-as fi stiut asta cu o zi inainte... Dar cine sa-mi spuna exact ca sa ma pot pregati?! O fi o noua tehnica a functionarilor ca sa aiba de lucru in fiecare zi?!


Niciun comentariu:

Trimiteți un comentariu

Hei, nu plecati inainte de a-mi spune doua vorbe! Pentru mine conteaza parerea voastra! :)